Observații cu privire la toxicitatea oxigenului și retinopatia de prematuritate

Nou-născutul poate necesita o concentrație crescută de oxigen ambiental, pentru a menține o presiune parțială arterială a oxigenului adecvată. Se pare că există o relație între o presiune arterială a oxigenului mai mare decât cea normală la nivelul arterelor retiniene și retinopatia prematurității (ROP). Susceptibilitatea la ROP este crescută în cazul nou-născutului prematur. Un FiO2 de 0,4 sau chiar mai scăzut ar putea fi suficient, în cazul multor nou-născuți, pentru a crește presiunea arterială a oxigenului de la nivelul retinei la un nivel periculos. De aceea, când starea clinică a nou-născutului face necesar un mediu îmbogățit în oxigen, sunt necesare măsurători frecvente ale gazelor sanguine și ale pH-ului.

 

  1. PaO2 normală in utero este de 30 mmHg, în timp ce un nou-născut normal, respirând aer atmosferic, va avea o PaO2 de 60-100 mmHg.

  2. PaO2 a nou-născutului prematur într-un mediu cu concentrație crescută de oxigen nu trebuie să depășească 80 mmHg și trebuie menținută între 50-70 mmHg. O presiune arterială a oxigenului de 40-50 mmHg poate fi adecvată, în cazul în care debitul cardiac și perfuzia periferică sunt normale. Un nou-născut la termen poate necesita o PaO2 de 55-70 mmHg pentru a fi oxigenat adecvat.

  3. Un nou-născut necesită măsurarea gazelor sanguine arteriale și a pH-ului atât de frecvent, cât o cere statusul său clinic. Când starea clinică se modifică rapid, măsurătorile trebuie efectuate mult mai frecvent.

  4. Când un nou-născut este plasat într-un mediu cu concentrație crescută de oxigen, FiO2 trebuie măsurată cu un analizor la interval de cel puțin o oră.

  5. Amestecurile de oxigen furnizate unui nou-născut prin intermediul sondei endo-traheale, a CPAP nazal, a unui cort sau a unui incubator trebuie să fie încălzite și umidificate.

  6. În cazul unui nou-născut care este în convalescență după un sindrom de detresă respiratorie FiO2 trebuie scăzut cu pași nu mai mari de 0,10 și la intervale nu mai mici de 20 minute, sau, în cazul folosirii pulsoximetriei, FiO2 poate fi redus în ritm mai rapid atâta timp cât saturația în O2 rămâne în limite acceptabile. În cazul unui copil cu boală cronică pulmonară, în special la cei care necesită terapie de durată cu oxigen pentru mai mult de 5-6 zile, poate fi necesară scăderea FiO2 în trepte de câte 0,02-0,05.

  7. Trebuie redusă la minimum expunerea ochilor nou-născutului la lumină strălucitoare.