Tabel 23 – Hepatita B

La făt și nou-născut majoritatea Ig G sunt de origine maternă. De aceea, profilul de anticorpi al nou-născuților depinde de profilul de anticorpi din circulația maternă. Deoarece transferul transplacentar de Ig G începe după vârsta gestațională de 32 de săptămâni, prematurii VLBW (< 1500g) se nasc cu titruri de anticorpi relativ scăzute comparativ cu nou-născuții la termen. În plus, la toți nou-născuții, titrul de anticorpi continuă să scadă după naștere. Pentru nou-născuții la termen, scăderea fiziologică minimă a nivelului este atinsă la 4-6 luni de viață, dar în tot acest timp concentrația Ig G în ser depășește de obicei 400mg/dl. Un nou-născut prematur poate avea chiar valori de 60mg/dl la trei luni de viață.

Infecțiile reprezintă o cauză majoră de morbiditate și mortalitate la prematuri. Riscul de sepsis neonatal este de 4-10 ori mai mare la nou-născuții cu greutate la naștere mai mică de 2500g, comparativ cu nou-născuții la termen. Incidența septicemiei depinde de vârsta gestațională, raportându-se incidențe de până la 50% pentru nou-născuții sub 1000g. Rata supraviețuirii nou-născuților cu greutate mică la naștere s-a îmbunătățit mult în ultimii ani. Îngrijirea acestei categorii de nou-născuți implică, însă, proceduri ce cresc riscul infecțiilor nozocomiale (intubația, cateterizări, linii de perfuzie, folosirea antibioticelor cu spectru larg).

Riscul crescut de sepsis și deficitul relativ cantitativ și calitativ al Ig G la prematuri (deficit ce se accentuează după naștere) reprezintă argumente pentru utilitatea terapiei cu imunoglobuline IV (IGIV), pentru profilaxia și tratamentul sepsisului neonatal. Totuși, studiile clinice nu au evidențiat un beneficiu net pentru prevenirea infecțiilor nozocomiale la prematurii VLBW (Baker 1992; Fanaroff, 1994).

Studii recente arată că terapia cu imunoglobuline (de preferat Gammagard) ar putea fi utilă în cazurile enumerate mai jos. Folosirea IGIV trebuie aprobată de personalul medical superior. Lista de mai jos nu se vrea a fi completă.

Profilaxie

Profilaxia infecțiilor nozocomiale la prematuri cu greutăți la naștere mai mici de 750g: IGIV 500 mg/kg în 3-4 ore (la volum de 10 mL/kg), începând din prima săptămână de viață, și apoi, o dată la 2 săptămâni, atâta timp cât nou-născutul are catetere IV (maxim 5 doze).

Dacă este posibil, se administrează doza lunea, pentru a putea reduce costul prin folosirea conținutului aceleiași fiole la mai mulți copii.

Mai multe rațiuni pentru folosirea profilactică a IGIV, precum și rezultatele unor studii clinice mari, sunt prezentate în lucrările menționate în secțiunea de bibliografie.

Tratament

Tratamentul pentru nou-născuții cu sepsis neonatal precoce dovedit (în special cu Streptococ grup B sau asociat cu neutropenie): IGIV 500mg/kg, IV, în decurs de câteva ore.

Imunoglobulinele au atât rol terapeutic (prin creșterea imunității umorale și a puterii de epurare a organismului) cât și rol profilactic ca mijloc adjuvant în prevenirea infecțiilor supraadăugate. De asemenea scurtarea fazei de bacteriemie poate limita efectele negative ale factorilor secundari imuni sau nonimuni implicați în producerea șocului septic. Titrul total de IgG la nou-născuții tratați, cu sepsis, se menține crescut timp de ~10 zile.