Dozele diureticelor recomandate la nou-născuți și toxicitatea lor
|
Medicament |
Doze |
Toxicitate |
|
Furosemid
(Lasix)
Inhibă reabsorbția de cloruri în partea ascendentă a ansei lui Henle, inhibă transportul tubular de sodium
|
Doza inițială 1mg/kg/doză
IV bolus lent, IM sau PO.
Se poate crește doza dacă este necesar până la maximum de 2 mg/kg/doză IV sau IM și 6mg/kg/doză PO.
Pentru oligurie, se repetă doza maximă necesară, dar nu mai des de la fiecare 12 ore (la n-n la termen) sau la 24 ore (la prematur) |
Produce pierderi urinare mari de clorură de sodiu; de asemenea potasiu și calciu. Crește secreția de prostaglandin și fluxul renal de sânge.
Efectul maxim la 1-3 ore după doza IV; durată 6 ore. Se monitorizează pentru deshidratare și pierderile electroliții (Na+, Cl-, K+), ototoxicitatea, alcaloza metabolică, nefrocalcinoza renală. |
|
Spironolactona (Aldactona) antagonist al aldosteronului |
Oral: 1 -3 mg/kg/zi la 12-24 de ore. |
Crește Ca++, Mg++, Na+, Cl_ urinar, scade K+ urinar, efect clinic de obicei vizibil după 2-3 zile de la începerea tratamentului. Se monitorizează hiperpotasemia, somnolența, manifestări GI, masculinizarea, erupția cutanată. |
|
Clorotiazid
(Diuril, Diurigen)
Scade reabsorbția de sodiu în nefronii distali |
PO sau IV:10 – 20 mg /kg La 12 ore. 2 |
Crește Na+, K+, Mg++,Cl-, HCO3_, fosforul urinar; scade Ca++ urinar. Se monitorizează pentru deshidratare, balanța hidroelectrolitică, alcaloza metabolică, hipercalcemia, hiperglicemia, hiperuricemia; Nu se folosește la pacienții cu insuficiență hepatică sau renală. |
|
Metolazona
Descrește reabsorbția de sodiu în nefronii distali |
Oral 0,2-0,4 mg/kg/zi
La 12-24 de ore. |
La fel ca și clorotiazidele; hipopotasemia este cea mai severă balanță negativă |
Tabel 43 – Diuretice
Note:
- Clearance-ul plasmatic de furosemid variază considerabil la nou-născuți (Aranda et al1980, Chemtob et al 1987). Deoarece efectul diureticelor apare după secreția tubulară renală, concentrația plasmatică excesivă duce mai probabil la disocierea bilirubinei sau ototoxicitate decât la creșterea efectului diuretic. Evitarea concentrațiilor plasmatice excesive prin doze și intervale corecte este cea mai prudentă atitudine. Atenția la durata răspunsului diuretic împreună cu frecvența evaluării nevoii de diuretic (în special la începutul terapiei) vor contribui la determinarea dozei și intervalului corect de administrare (spre deosebire de administrarea arbitrară la fiecare 12 sau 24 de ore) (Vert et al 1982).
- Tiazidele au o curbă de răspuns în platou, indicând că o creștere semnificativă a dozei nu se asociază cu o creștere comparabilă a efectului diuretic sau antihipertensiv. Datorită dependenței efectului diuretic de eliminarea renală, creșterea intervalului dintre doze este recomandată în insuficiența renală (se administrează la fiecare 24 de ore cu 50 % sau mai puțin din clearance-ul normal al creatininei).