În general pneumopericardul apare la copiii care au necesitat ventilație asistată sau o  resuscitare viguroasă. Pneumopericardul devine evident clinic când aerul acumulat la nivelul pericardului are o presiune suficient de mare pentru a împiedica ejecția sângelui astfel apărând tamponada cardiacă.

A. Indicații:

1. Pneumopericard cu tamponadă
2. Efuzii pericardice cu tamponadă

B. Evaluare

Examinarea fizică a copilului la care se suspicionează pneumopericard va releva tahicardie sau bradicardie, zgomote cardiace estompate sau la distanță și hipotensiune. Dacă timpul permite, radiografia toracică va evidenția aerul care înconjoară inima în ambele incidențe: antero-posterioră și laterală. Volumul de aer pericardic observat la radiografie toracică se poate să nu fie corelat cu semnele clinice ale compromiterii circulatorii. Transiluminarea este uneori pozitivă dar pneumopericardul poate fi confundat cu un pneumotorax sau cu un pneumomediastin.

C. Tehnică:

1. Dezinfecția tegumentelor cu alcool deasupra apendicelui xifoid precordial și abdominal superior.
2. Se va folosi un cateter vascular (branulă) de mărime 16,18 sau 20 (1 1/2 inch), atașat la un stopcock cu trei căi și la o seringă de 30 mL. Dacă situația clinică permite, se pot face 1 sau 2 orificii mici (1 mm) cu o lamă către capătul distal al cateterului, acesta funcționând ca un colector.
3. Se va  introduce cateterul la 0,5 cm în stânga apendicelui xifoid, imediat dedesubtul acestuia, direcționându-l către umărul stâng, aspirând în timp ce cateterul este avansat. Când se ajunge în spațiul pericardic se aspiră aerul și se îndepărtează stiletul. De obicei, aspirația aerului are efecte imediate prin îmbunătățirea statusului hemodinamic (vezi figura).

Dacă se reacumulează aer din nou, cateterul se va sutura la tegument și se va atașa un sistem de aspirație continuă utilizând 5-10 cmH₂O în coloană. 

Se confirmă radiologic poziția cateterului. 

Complicațiile posibile includ: puncția sau iritația miocardică, rănirea hepatică, injuria vaselor mari, pneumotorax, hemotorax și infecție.

Figura 54 – Locul recomandat pentru pericardiocenteză