Anticonvulsivante

A. Dozele de anticonvulsivante recomandate în tratamentul convulsiilor neonatale

 

 

Note:

  1. Dacă convulsiile continuă după administrarea dozei de încărcare de fenobarbital, se poate administra în plus 5mg/kg bolus la 15-30 de minute (doza totală de încărcare să nu depășească 35mg/kg). Sedarea apare la o concentrație serică mai mare de 40mg/L. Depresia respiratorie poate fi dezvoltată la o doză de încărcare mare (concentrație serică mai mare de 60 mg/L) sau dacă se administrează după diazepam.
  2. Doza de întreținere de fenobarbital mai mare de 5mg/kg/zi poate duce la un nivel seric mai mare de 30 mg/L la nou-născuții mai mici de o săptămână de viață. În cazul în care apare sedare excesivă (monitorizarea nivelului seric de fenobarbital va fi util în identificarea și monitorizarea acestor pacienți) consecințele adverse vor fi anticipate la un nivel mai mare al concentrației serice. Nivelul terapeutic poate fi mai mare de 45mg/L și necesită monitorizare respiratorie atentă.
  3. Fenitoina este contraindicată la pacienții cu bloc sau bradicardie sinusală. FDA alert (11/24/08): Potențial risc crescut de reacții cutanate severe inclusiv sindrom Stevens Johnson și necroză toxică cutanată la pacienții asiatici cu HLA-B*1502. Aceste allele apar exclusiv la pacienții dintr-o arie largă din Asia, inclusiv China, Filipine, Malaesia, Asia de Sud, India și Tailanda.
  4. Doza de întreținere a fenitoinei este imposibil de stabilit cu exactitate datorită marii variabilități individuale. Frecvent concentrația plasmatică măsurată este esențială în special în primele 3 săptămâni de viață. Medicamentul se leagă strâns de proteinele plasmatice; fracția liberă poate fi crescută în hipoproteinemie sau hiperbilirubinemie. Doza terapeutică se bazează pe premiza că la nou-născut există o concentrație mai mare de fenitoină nelegată în plasmă, la orice concentrație totală plasmatică, atunci când concentrația totală plasmatică de fenitoină este de 6-14mcg/mL, ea va asigura aceeași concentrație de fenitoină nelegată ca 10-20mcg/mL concentrația totală la adult (Loughnan et al, 1977). Oricum, relația dintre nivelul seric și activitatea anticonvulsivantă a fenitoinei (singure) nu a fost demonstrată la nou-născut. Nivelul plasmatic la 8 ore după doza administrate ar trebui să fie cel mai reprezentativ pentru concentrația de fenitoină calculată.
  5. Leviracetamul poate fi folosit ca monoterapie sau asociat, în convulsiile neonatale. Într-un studiu retrospectiv pe 22 de nou-născuți ≥37 săptămâni de gestație (Khan et al 2011); 20 dintre pacienți au primit doza de încărcare de 50mg/kg, și un pacient a primit doza de încărcare de 20mg/kg, iar un pacient a primit doza de încărcare de 10mg/kg. Pacienții au primit doza de întreținere de 25mg/kg la 12ore, 20mg/kg la 12 ore și respective 10mg/kg la 12 ore. Din cei 22 de pacienți, la 19 (86%) convulsiile s-au oprit la o oră. Mai mult, la 7din 22 (32%) convulsiile au încetat complet după administrarea dozei de încărcare, la 14 (64%) convulsiile au încetat în 24 de ore, 19 (86%) la 48 de ore, și la toți 22 (100%) convulsiile au încetat în 72 de ore. Toate au fost confirmate pe encefalogramă. Urmăriți timp de 6 luni de la inițiere terapiei, nu s-au demonstrat efecte adverse. Când se folosește ca a doua sau a treia linie de terapie cu fenobarbitalul sau fenobarbital plus fenitoină sau fenitoină/fosfenitoină aceștia din urmă sunt folosiți ca droguri de primă linie.
  6. Doza totală IV de diazepam necesară pentru controlul convulsiilor variază între 0,1mg/kg și 2,7mg/kg. Pe baza unui nivel seric terapeutic propus, doza de 0,5mg/kg ar trebui să producă nivel mai mare decât este de obicei necesar. Doar în unele circumstanțe neobișnuite se poate folosi administrarea pe alte căi decât cea IV. Există evidențe care dovedesc eficacitatea administrării pe cale intrarectală. Formele injectabile sunt folosite în combinație cu o seringa sau cateter introdus 5 cm  în rect. Este important de notat că nu există nicio evidență a avantajului folosirii diazepamului în locul fenobarbitalului, dar pentru menținerea efectului anticonvulsivant se folosesc anticonvulsivanți cu durată lungă de acțiune ca fenobarbitalul după administrarea diazepamului sau lorazepamului (această combinație adesea produce depresie respiratorie și de aceea este necesară monitorizarea atentă a acestor pacienți).

 

 Referinte:

  1. Abend NS, Gutierrez-Colina AM, Monk, HM, et al. Leveratiracetam for Treatment of Neonatal Seizures.J child Neurol 2011; 26(4):465-470.
  2. Khan O, Chang E, Cipriani C, et al. Use of Intravenous Leveritacetam for Management of Acute Seizures in Neonates. Pediatr Neurol2011;44:265-269.
  3. Lexi-Comp, Inc. Pediartric Drug Information. Accessed online. Updated annually.
  4. Merhar Sl, Schibler KR, Sherwin CM, et al. Pharmacokinetics of Levetiracetam in Neonatal with Seizures. J Pediatr 2011;159;152-4.
  5. Thomas reuters. Neofax. 23rd edition.2010.
  6. Warner A, Privitera M, Bates D. Standards of laboratory practice: antiepileptic drug monitoring. Clinical Chemistry 1998;44:1085-1095.