1. Cateterele ombilicale arteriale (UAC) sunt utilizate ca primă intenție pentru monitorizarea presiunii arteriale și obținerea probelor pentru gazele sanguine. Pentru menținerea cateterului, pe acesta se infuzează ser fiziologic și glucoză. Medicamentele sau alte soluții, incluzând soluțiile pentru alimentația parenterală ar trebui administrate pe liniile venoase (periferice sau centrale) exceptând cazurile când  acest lucru este acceptat de către echipa medicală.
2. Cateterele ombilicale venoase (UVC) sunt utilizate pentru exsanguinotransfuzie, monitorizarea presiunii venoase centrale și administrarea  de fluide (atunci când cateterul trece de ductul venos și este lângă atriul drept); se mai folosesc pentru acces vascular de urgență la administrarea fluidelor, a produselor sanguine sau a medicației.
3. Înainte de începerea procedeului se va estima lungimea cateterului ce trebuie instalat (vezi punctul 7). Se vor purta ochelari de protecție și mănuși sterile.  Se vor folosi de asemenea o trusă sterilă pentru cateterism ombilical cu instrumentele necesare precum și comprese sterile. După deschiderea trusei pe partea sterilă a acesteia vor fi plasate seringi sterile, alcool, stopcock-uri, cateterele și soluția salină. Se va urmări cu atenție ca tehnica să fie sterilă.
4. Se va folosi un cateter cu un singur orificiu terminal pentru cateterismul oricărei artere ombilicale sau venei ombilicale. În anumite situații poate fi avantajoasă folosirea unui cateter venos cu multiple căi. La copiii cu greutatea mai mică de 1,5 kg de obicei se folosesc catetere de 3,5 Fr pentru cateterizarea arterială. Cateterele de 5 Fr se folosesc pentru cateterizarea arterială la copiii mari sau pentru cateterismul venos ombilical, indiferent de mărimea copilului.
5. Cateterele (4 si 5 Fr) cu posibilitate pentru monitorizare PaO₂ (Neocath) pot fi folosite pentru cateterizarea arterială. Acest dispozitiv permite monitorizarea continuă a PaO₂. Cateterele cu lumene multiple și cateterele cu posibilitatea măsurării saturației de oxigen SVO₂ pot fi folosite pentru cateterizare atunci când sunt indicate.
6. Dacă nu există un adaptor luer la capătul cateterului acesta se poate tăia la 9 cm și se poate introduce un alt bont. Cateterul de 3,5 Fr necesită ace de mărime 20, iar cateterele de 5 Fr ace de mărimea 18. Se va atașa un stopcock iar sistemul va fi infuzat cu soluție salină.
7. Se fac măsurătorile externe pentru a determina cât de departe ar trebui introdus cateterul. Pentru poziția înaltă cateterul arterial trebuie situat între vertebrele T6 - T10 (vizibile radiologic). Aceasta poate fi realizată prin inserția cateterului cu 1 cm mai mult decât distanța umăr-omblic a copilului. Cateterul cu poziție joasă ar trebui să aibă vârful între L3 - L4.
8. Abdomenul copilului și ombilicul vor fi dezinfectate cu alcool. Alcoolul trebuie să fie aplicat cât mai economic pentru prevenirea băltirii sub spatele și fesele copilului. Apoi regiunea este acoperită steril, rămânând expus numai ombilicul.
9. Se va lega cu o bandă cordonul ombilical în jurul bazei acesteia suficient de strâns pentru a împiedica pierderea de sânge, dar suficient de larg pentru a permite trecerea cu ușurință a cateterului prin vas.
10. Utilizând o lamă chirurgicală, cordonul ombilical este tăiat steril la 1 -2 cm de tegumet.
11. Cordonul se va fixa cu o pensă autostatică și apoi se vor identifica vasele. Vena este unică, mare, ovală cu pereți subțiri și poate fi diferențiată cu ușurință de cele două artere mai mici, cu pereți rotunzi groși.
12. De obicei arterele sunt în vasoconstricție, de aceea lumenul apare de mărimea unui vârf  de gămălie. Procedura constă în introducerea blândă a vârfurilor închise ale pensei curbe în lumenul arterei până ce partea curbă este în porțiunea terminală a acesteia, apoi extrăgând ușor forcepsul îndepărtându-i blând vârfurile, artera va fi dilatată.
13. Se va prinde cateterul între police și arătător sau cu pensa și se va insera în lumenul dilatat al arterei. De obicei bontul ombilical se ține fix. Odată ce cateterul a fost inserat, el poate întâmpina rezistență la nivelul peretelui abdominal anterior sau la nivelul vezicii urinare. Rezistența poate fi ușor învinsă prin aplicarea unei presiuni blânde, dar ferme. Se vor evita presiunea excesivă sau mișcările repetitive de palpare. Dacă nu au avut succes, se așteaptă 2-3 minute până ce vasospasmul arterei încetează sau se va încerca cealaltă arteră ombilicală.
14. După ce cateterul este plasat în poziție corespunzătoare, este necesară confirmarea radiologică. Dacă după tehnica sterilă cateterul se găsește în poziție greșită acesta poate fi doar tras înapoi -- NICIODATĂ NU VA FI AVANSAT.
15. Se vor observa ambele membre inferioare pentru apariția palorii, cianozei  sau marmorării. Dacă apare un "picior albastru" (probabilitatea unui vasospasm), cateterul ar trebui îndepărtat sau observat cu atenție pentru o perioadă scurtă de timp pentru a permite restabilirea circulației deficitare.
16. După plasarea cateterului se va practica o sutură prin bont având grijă să nu puncționăm cateterul.
17. Procedura pentru cateterizarea venei ombilicale este similară; diferențele sunt următoarele:
    1. Se va îndepărta orice cheag vizibil cu pensa.
    2. Nu se va lăsa niciodată cateterul deschis în aerul atmosferic. Presiunea abdominală venoasă este negativă iar la o inspirație adâncă aerul poate intra în cateter rezultând o embolie gazoasă.
    3. Pentru administrarea fluidelor, cateterul trebuie să fie în vena cavă inferioară, imediat sub atriul drept. Inserția cateterului pe o distanță egală cu 2/3 din distanța umăr-ombilic este o estimare corectă. Un cateter plasat în sistemul venos portal nu trebuie folosit pentru administrarea de fluide și medicamente ci trebuie îndepărtat.
    4. În scopul exsanguinotransfuziei, cateterul trebuie avansat numai până când se obține un flux sanguin liber, dar niciodată mai mult de 8 cm la nou-născutul la termen. Acest cateter trebuie utilizat numai pentru extragerea sângelui (a se vedea secțiunea Exsangvinotransfuzia).
    5. Dacă este necesară administrarea de medicamente și lichide în sala de nașteri, un cateter venos ombilical va fi plasat și se va avansa până în locul unde se va obține un flux liber de sânge ca la punctul D .
18. Pentru colectarea unei probe sanguine folosind cateterul ombilical, se va extrage 1 mL de sânge într-o seringă sterilă, ținând seringa perpendicular pe copil, aceasta ajutând la stabilirea sângelui lângă vârful seringii. Vârful seringii va fi menținut steril iar seringa nu se va plasa în incubator sau în patul copilului.
19. Proba de sânge este apoi extrasă într-o a doua seringă iar sângele inițial extras va fi reinfuzat, după care sistemul va fi spălat cu ser fiziologic în cantitate mică.
20. Alcoolul ar trebui spălat cu apă sterilă după ce procedura s-a încheiat. Acest lucru este important pentru a putea preveni arsurile, în special la prematurii cu greutate mică.
21. Heparina nu este introdusă de rutină în soluțiile IV, excepție făcând utilizarea cateterului Neocath. Scăderea complicațiilor trombotice prin folosirea heparinei nu a fost bine studiată.
22. Cateterul ombilical arterial este îndepărtat încet atunci când nu mai este nevoie de utilizarea lui. Cu o îngrijire bună, cateterul nu va trebui schimbat pe durata necesară menținerii lui.  

​

Figura 50 - Montarea cateterului ombilical