A.SDR

După reanimarea inițială si stabilizare, parametrii folosiți pentru ventilație trebuie să fie următorii:

1. Frecvența:  30-40/minut.

2. Presiunea pozitivă inspiratorie (PIP): se determină prin observarea mișcărilor adecvate ale toracelui:

   • La copii cântărind mai puțin de 1500 g:  16-28 cm H₂O

   • La copii cântărind mai mult de 1500 g:  20-30 cm H₂O

3. Presiunea pozitivă end-expiratorie (PEEP): 4 cm H₂O sau 5-6 cm H₂O dacă FiO₂ >0,90

4. FiO₂:  0,4 până la 1,0 , în funcție de situația clinică.

5. Timpul inspirator:  0,3-0,5 secunde.

După 15-30 minute se determină, prin puncție arterială, gazele sanguine și pH-ul.

1. Dacă PaO₂ sau SaO₂ sunt sub standardele acceptate, FiO₂ poate fi crescut până la maximul de 1. Dacă PaO₂ sau SaO₂ sunt încă sub limite, poate fi crescută presiunea medie în căile aeriene (MAP) prin creșterea PIP, PEEP, a timpului inspirator sau a frecvenței lăsând timpul inspirator constant.

2. Dacă PaCO₂ este crescută, atunci pot fi crescute frecvența sau presiunea inspiratorie.

Gazele sanguine arteriale și pH-ul trebuie determinate la 15-30 minute după schimbarea oricărui parametru al ventilatorului: frecvența, presiunea inspiratorie sau timpul inspirator. Schimbările FiO₂ pot fi monitorizate cu ajutorul pulsoximetrului sau al monitorului transcutanat pentru oxigen.

Când se scade frecvența respirațiilor fără a se reduce concomitent raportul inspir/expir, timpul inspirator poate deveni destul de lung.  Timpul inspirator nu trebuie însă să depășească 0,6 secunde.

Când se crește frecvența respiratorie la peste 60/minut, raportul inspir/expir ar trebui să fie 1:1.

B.Alte boli respiratorii

Recomandările pentru parametrii inițiali în cazul altor boli ale nou-născutului vor fi găsite în tabelul următor.  Presiunea inspiratorie folosită este o reflectare a complianței plămânului pe care o anticipăm. Schimbările ulterioare ale parametrilor vor fi determinate cu ajutorul gazelor sanguine și a pH-ului și a evoluției clinice. În timpul fazei acute a bolii, gazele sanguine și pH-ul TREBUIE determinate la 15-30 minute după schimbarea setărilor ventilatorului.

Când un nou-născut este ventilat mecanic, este necesară o prescripție scrisă care să indice:

1. Ventilație mecanică convențională:

• Modul de ventilație (IMV sau convențională „sigh breath” când se utilizează HFV)

• Frecvența (respirații pe minut)

• FiO₂

• Timpul inspirator (în secunde) sau raportul inspir/expir.

• Presiunea inspiratorie (cm H₂O)

• PEEP (cm H₂O)

2. Ventilație cu frecvență înaltă (HFV):

• Frecvența (Hz)

• Amplitudinea sau puterea

• PEEP sau MAP (cmH₂O)

3. Ventilație mecanică sincronă (SIMV):

• Frecvența (utilizați până la 40 bpm când folosiți Servo 300, până la 60 bpm când folosiți Star Synch)

• PC (pressure control); se setează o presiune, prin observarea unor mișcări adecvate ale toracelui

• PS (pressure suport); numărul de cmH₂0 presiune peste PEEP, de obicei, începe de la PS=(PIP-PEEP)/2, PS minimă 4-6 cmH₂O

• VC  (volume control) setat ca volum tidal 5-7 mL/kg pentru prematuri si 7-10 mL/kg pentru nou-născuții la termen

Orice schimbare în cele de mai sus trebuie scrisă ca o prescripție.