a.Definiție

PCA reprezintă boala în care canalul arterial nu se închide după naștere așa cum ar fi normal.

Ductul arterial este un vas ce permite sângelui să șunteze circulația pulmonară în timpul vieții intrauterine. După naștere, când plămânii copilului se umplu cu aer, ductul arterial nu mai este necesar. De obicei acesta se închide în primele zile de viață.

Persistența de canal arterial determină creșterea fluxului de sânge între aortă și artera pulmonară, principalele vase ale circulației sistemice și pulmonare.

b.Denumiri alternative

PCA

c.Cauze, incidență, factori de risc

PCA este mai frecventă la nou-născuții de sex feminin. Este mai comună la prematur și la cei cu sindrom de detresă respiratorie (SDR) a nou-născutului. Cei afectați de sindroame genetice, cum ar fi Sindromul Down, și cei ale căror mame au contactat rubeola în perioada sarcinii au un risc mai mare de a dezvolta PCA.

PCA este destul de frecventă la copiii cu malformații cardiace congenitale cum ar fi ventriculul stâng hipoplazic, transpoziția de vase mari și stenoza pulmonară.

d.Simptomatologie

 O persistență de canal arterial de dimensiuni mici poate rămâne asimptomatică. Totuși, unii nou-născuți pot prezenta :

• Polipnee, tahipnee

• Alimentație dificilă

• Tahicardie (puls rapid)

• Dificultăți în respirație

• Transpirație în timpul alimentației

• Oboseală la efort minim

• Curba ponderală nesatisfăcătoare

e.Semne și investigații

Copii cu PCA prezintă în mod frecvent suflu la auscultația cordului. Cu toate acestea la mulți prematuri acest suflu poate să nu fie auzit. Această afecțiune trebuie suspicionată dacă nou-născutul are dificultăți în respirație sau alimentație imediat după naștere.

Se pot evidenția modificări pe radiografia toracică, dar diagnosticul este confirmat prin ecocardiografie.

Există cazuri când o persistență de canal arterial de dimensiuni mici nu este diagnosticată decât târziu în copilărie.

f.Tratament

Dacă fluxurile în circulația sistemică și în cea pulmonară sunt normale sau aproape normale, iar copilul nu asociază altă afectare cardiacă, scopul este de a închide canalul. În cazul în care copilul asociază alte malformații cardiace ductodependente, păstrarea deschisă a canalului îi poate salva viața. Se poate folosi medicație pentru a împiedica închiderea canalului.

În unele cazuri, canalul se închide de la sine. La prematuri acesta se închide în primii doi ani de viață. La nou-născutul la termen, dacă nu s-a închis în primele săptămâni, șansele să se închidă de la sine scad.

Atunci când este necesară aplicarea unui tratament, se poate folosi administrarea de Indometacin sau a unei forme speciale de Ibuprofen ca prima alternativă terapeutică. Medicația poate avea răspuns favorabil la unii nou-născuți având totodată și efecte adverse. Cu cât tratamentul este început mai precoce cu atât cresc șansele de reușită.

Dacă metoda medicamentoasă nu are rezultate sau nu poate fi folosită, poate fi necesară intervenția de închidere mecanică.

Se poate folosi o metodă de închidere prin intermediul unui cateter vascular transcutan. Direct prin acest cateter se introduce la nivelul canalului un mic dispozitiv metalic ce blochează fluxul sanguin. Acest dispozitiv poate ajuta copilul să evite procedura chirurgicală clasică.

În caz de eșec sau imposibilitatea aplicării procedurii anterioare se intervine chirurgical prin metoda clasică. Aceasta presupune o mică incizie la nivel intercostal și ligatura mecanică a canalului. Deoarece procedura implică riscuri, trebuie puse în balanță beneficiile și riscurile la care supunem copilul.

g.Prognostic

Dacă un canal arterial de mici dimensiuni rămâne deschis, copilul poate dezvolta târziu simptomatologie cardiacă. Copiii cu o persistență de canal arterial larg pot dezvolta insuficiență cardiacă, hipertensiune pulmonară sau infecții. 

h.Adresabilitate la medic

Această afecțiune este de obicei diagnosticată de medicul care examinează copilul. Probleme ca dificultăți în respirație sau alimentație dificilă se pot datora unui canal arterial persistent nediagnosticat.

Indicații

Tipul intervenției și momentul aplicării unui tratament pentru închiderea PCA depinde în mare măsură de starea copilului și de malformațiile cardiace asociate.

În general, simptomele care indică necesitatea intervenției sunt:

• Dificultate în respirație pentru că plămânul este încărcat și congestionat (insuficiență cardiacă congestivă)

• Aritmii (tulburări de ritm cardiac)

• Creșterea efortului cardiac ce interferează cu respirația, alimentația sau somnul

Figura 34 – Persistență de canal arterial

i.Procedura

Se efectuează o incizie la nivelul sternului (sternotomie) pentru a pătrunde la nivelul mediastinului în timp ce copilul este sub anestezie generală. Pentru unele defecte cardiace, incizia poate fi efectuată intercostal (toracotomie). Poate fi necesar bypass-ul cord-pulmon (circulație extracorporeală) - sângele trece prin intermediul unor tuburi printr-o pompă ce îl oxigenează și îl pompează în restul corpului în timp ce se intervine chirurgical asupra defectului cardiac.

Figura 35 – Procedura de închidere a canalului arterial persistent

j.Îngrijire post-operatorie

Majoritatea copiilor necesită îngrijire într-o secție de terapie intensivă pentru 3 până la 7 zile postoperator, și rămân în spital 5 până la 14 zile pentru supraveghere. Atunci când este externat din terapie intensivă, majoritatea tuburilor de drenaj și firelor de monitorizare sunt îndepărtate, iar copilul este încurajat să aibă activitate fizică ca într-un program zilnic normal. La momentul externării din spital, părinții sunt instruiți cu privire la activitatea copilului, cum să îngrijească plaga post-operatorie și cum să administreze medicația dacă este necesară administrarea de Digoxin, Lasix, Aldactone sau Cumadin. Ulterior, copilul are nevoie cel puțin de câteva săptămâni de recuperare la domiciliu.

Figura 36 – Închiderea canalului arterial persistent

Actualizare

Ultima revizuire efectuată în 12/10/2012 de Robert A. Cowles, MD, Profesor asociat în chirurgie, Yale University School of Medicine, New Haven, CT. Revizuire oferită de VeriMed Healthcare Network.La revizuire a participat și A.D.A.M. Health Solutions, Ebix, Inc., Echipa editorială: David Zieve, MD, MHA, David R. Eltz și Stephanie Slon.