Aspectul meconial al lichidului amniotic apare la 11-22% din toate nașterile.  Sindromul de aspirație de meconiu apare la 2% din aceste nașteri.  Eliminarea meconiului în lichidul amniotic este de obicei rezultatul unei hipoxii și/sau suferințe fetale in utero.  Dacă meconiul a fost eliminat cu mai mult de 4 ore înainte de naștere, tegumentele copilului vor fi impregnate meconial. Fătul în suferință va prezenta mișcări reflexe de gasping și va aspira lichidul meconial în arborele traheobronșic. Ca urmare a primei respirații, nou-născutul va depozita lichidul meconial aspirat în profunzimea arborelui bronșic și astfel va determina o blocare mecanică a alveolelor și a căilor aeriene mici, rezultând o obstrucție de tip valvă cu supapă.  Un copil născut în prezentație pelviană va elimina deseori meconiul înaintea nașterii, în absența suferinței fetale.

A. Tratamentul în sala de nașteri:

1. Meconiu subțire

1. Oro- și nazofaringele nou-născutului trebuie aspirate de către obstetrician, înaintea nașterii umerilor.
2. În cazul unui nou-născut cu stare clinică bună, vizualizarea laringelui și intubația nu sunt necesare.
3. În cazul unui nou-născut cu depresie, se intubează și se aspiră întâi pe sondă, apoi se continuă reanimarea.

2. Meconiu gros

1. Oro- și nazofaringele nou-născutului trebuie aspirate de către obstetrician, înaintea nașterii umerilor.
2. După aspirarea oro- și nazofaringelui de către obstetrician, oro- nazofaringele nou-născutului trebuie aspirate și de către pediatru, procedură urmată de intubație endotraheală și aspirarea în totalitate a meconiului prezent sub corzile vocale. În cazul unui nou-născut cu stare clinică bună, care plânge viguros, care nu prezintă meconiu la nivelul corzilor vocale, intubația poate să nu fie necesară.
3. Se vizualizează corzile vocale prin laringoscopie directă și se aspiră cât de mult meconiu posibil. Nu se aspiră cu gura pe sonda endotraheală. Se folosește un adaptor care conectează  sonda endotraheală direct la aspirația din perete, cu presiunea setată la 40-60 TORR.  Se repetă intubația ori de câte ori este necesar pentru a aspira meconiul din căile aeriene inferioare, chiar dacă copilul a plâns.
4.  După aspirare se ventilează copilul atât cât este necesar.
5.  Se menține nou-născutul cald și uscat pentru a preveni hipotermia și șuntul.  Se continuă monitorizarea frecvenței cardiace și a celei respiratorii a copilului.
6.  După ce copilul a fost stabil pentru cel puțin 5 minute, stomacul poate fi aspirat pentru a se scoate cât de mult lichid meconial posibil.
7. Dacă istoria clinică o cere (suferință fetală, copil cu depresie la naștere) se intubează copilul chiar dacă nu se vizualizează meconiu la nivelul corzilor vocale.

B. Tratament în secție

1. Nou-născutul trebuie monitorizat cu atenție pentru prezența semnelor de detresă respiratorie ca cianoză, tahipnee, retracții sau geamăt.
2. Trebuie monitorizate gazele sanguine și pH-ul pentru detectarea acidozei metabolice sau respiratorii.
3. Se realizează o radiografie pentru a exclude o complicație mecanică (pneumotorax, pneumomediastin sau pneumopericard), secundar sechestrării de aer prin mecanismul de obstrucție cu supapă.
4. Un copil cu istoric de aspirație de meconiu care dezvoltă detresă respiratorie, trebuie plasat într-un cort de oxigen pentru a menține saturația în O₂ egală sau mai mare cu 99% pentru a preveni episoadele de hipoxie și șunt.
5. Trebuie efectuat și drenaj postural, în funcție de indicația clinică.
6. Considerați intubația și aspirația meconiului de sub nivelul corzilor vocale și în secția de nou-născuți, deoarece meconiul poate fi aspirat de la nivelul căilor aeriene superioare chiar și după ce copilul a început să respire spontan.
7. Dacă nou-născutul prezintă detresă respiratorie persistentă după o jumătate de oră de viață, trebuie început tratamentul antibiotic după ce se recoltează sânge, aspirat traheal și LCR pentru culturi. Trebuie efectuat și un test Latex din urină pentru determinarea streptococului de grup B, dar tratamentul cu antibiotice nu trebuie întârziat pentru a permite recoltarea urinei.
8. Monitorizați copilul pentru hipertensiune pulmonară cu evidențierea șuntului dreapta-stânga (vezi protocolul pentru hipertensiune pulmonară)

Referințe:

1. Holtzman RB, et al.  Perinatal management of meconium staining of the amniotic fluid.  Clin Perinatol.  1989; 16:825-838.