Puncția lombară

A.Puncția lombară (PL) are indicațiile următoare:

  1. Diagnosticul sau excluderea sepsisului în perioada neonatală. Meningita poate fi prezentă în 25% din cazurile de sepsis. Alegerea și dozele antibioticelor precum și durata terapiei cu antibiotice poate fi mai lungă la pacienții cu meningită decât la cei cu sepsis.
  2. Monitorizarea eficienței terapiei antibiotice prin repetate hemograme și culturi din LCR sau ocazional determinarea nivelului antibioticelor.
  3. PL este utilizată uneori ca tratament pentru hidrocefalia comunicantă

B.Contraindicații posibile:

  1. Diateza hemoragică severă
  2. Infecții superficiale la locul PL
  3. Anomalii vertebrale
  4. Presiune intracraniană crescută cu comunicare redusă cu LCR
  5. Instabilitatea cardio-respiratorie severă

C.Tehnica

  1. Un asistent va ține pacientul în decubit lateral (pe orice parte) ori poziție șezândă  cu coloana vertebrală flexată. Capul nu trebuie flexat prea mult, unii copii pot avea dificultăți la flexia capului. Unii preferă decubitul lateral pentru pacienții instabili hemodinamic. Este importantă imobilizarea completă a coloanei vertebrale la copiii mari și puternici.
  2. Se vor palpa procesele transverse. Linia imaginară care trece la nivelul crestelor iliace întâlnește coloana vertebrală la nivelul L4. Se va localiza un spațiu deasupra (L3-L4) sau un spațiu dedesubt (L4-L5) ca și loc de puncție.
  3. Mănuși sterile
  4. Se va pregăti suprafața de puncție de trei ori cu alcool și bureți din trusa de PL. Se va izola locul de puncție cu Steridrapeâ  sau cu câmpul special din trusa de PL.
  5. Se va folosi un ac spinal scurt de mărime 22G cu ambou transparent. Acul/stiletul se va ține cu ambele mâini, policele pe ambou, iar primele degete vor ghida acul în spațiul intervertebral, țintind ombilicul. Se introduce ușor. Este posibil să nu se simtă pocnitura care este obișnuită pentru copiii mai mari. Se scoate stiletul și se urmărește LCR. Dacă nu apare LCR se repune stiletul și se avansează. Uneori este necesară rotirea ușoară a acului pentru a crește sau a iniția fluxul. Dacă puncția nu s-a efectuat cu succes, se va încerca din nou puncționarea în spațiul următor, deasupra sau dedesubt, dar niciodată deasupra L2-L3.
  6. Când  puncția se face în scop diagnostic, LCR trebuie colectat în eprubete sterile în următoarea ordine: Tubul 1 - culturi și frotiu Gram, Tubul 2 - glucoză și proteine, Tubul 3 - numărătoare de celule.
  7. Stiletul ar trebui repus la loc, iar acul îndepărtat, acoperind locul puncției cu o compresă sterilă de 2/2cm, până când locul puncției se va bandaja.