A. Diagnosticul anemiei

În prezent, criteriile de diagnostic pentru anemia la nou-născut nu sunt foarte bine stabilite și fundamentate științific. Această lipsă se datorează, pe de o parte, dificultății studierii pacienților, care nu sunt capabili să comunice ceea ce simt (“simptomele”) și, pe de altă parte, faptului că “semnele” clinice obiective ale anemiei la nou-născut sunt nespecifice și reprezintă frecvent indicatori ai altor probleme asociate: sepsis, apnee, convulsii, retard de creștere etc. Detectarea anemiei semnificative clinic este, în prezent, un domeniu de cercetări active.

Tabelul anexat ilustrează ghidul pentru transfuzii la nou-născuții prematuri, folosit în Clinica de Terapie Intensiva Neonatala a Universității Iowa.

Transfuziile nu trebuie doar să înlocuiască sângerările iatrogene. Așa cum se arată în tabel, decizia se ia ținând cont atât de starea clinică a nou-născutului (în special de statusul respirator), cât și de prezența unei valori scăzute a hematocritului periferic, sub anumite limite, specificate, pentru grade diferite de severitate a bolii.

B.Tratamentul și profilaxia anemiei

Minimizarea sângerărilor iatrogene:

Se vor limita recoltările doar la analizele strict necesare, în special în primele săptămâni de viață, când nou-născuților bolnavi li se recoltează cea mai mare cantitate de sânge pentru investigații, datorită condiției lor, adeseori fragile.

C.Transfuzia de masă eritrocitară:

O bună practică clinică dictează, iar organizațiile tutelare recomandă, ca motivul pentru care se administrează transfuzia să fie bine justificat și menționat în foaia de observație. Scopul transfuziei este de a ajunge la un hematocrit de aproximativ 45% sau de a transfuza un volum de maximum 15mL/kg. Ca o regulă simplă, pentru fiecare 1 mL/kg de concentrat eritrocitar transfuzat (având un hematocrit de aproximativ 85%), se anticipează o creștere cu 1% a hematocritului pacientului. Deci, 15 mL/kg de concentrat eritrocitar, transfuzat, de exemplu, la un pacient cu hematocrit 32%, va determina creșterea hematocritului până la valoarea de 47%, la câteva ore după transfuzie.

Se transfuzează concentrat eritrocitar (cu hematocrit de aproximativ 85%) iradiat (numai pentru greutate la naștere < 1500g) și filtrat, pentru reducerea riscului de transmitere a virusului Citomegalic. Banca de sânge testează de rutină sângele pentru virusuri patogene, inclusiv HIV, virusul Hepatitei B și C, precum și pentru HTLV I/II. Considerând volumul de sânge al nou-născutului de 80mL/kg și hematocritul sângelui transfuzat de 80-90%:

Volumul de sânge transfuzat (mL)

= G (kg) x Vol. sanguin/kg x creșterea dorită hematocritului (%)
 Hematocritul sângelui transfuzat (%)

= (kg) x 80 mL/kg x (Hct dorit - Hct actual) (%)85%

D. Eritropoietina (EPO):

Studii multicentrice, efectuate în Statele Unite și în Europa, au arătat că terapia cu EPO, în modul actual de administrare, are beneficii clinice marginale. De aceea, dacă se ia în considerare această terapie, ea trebuie discutată cu personalul medical superior. În cazul în care se decide folosirea EPO, doza este de 200-300 u/kg/zi, subcutanat, la fiecare 2 zile. Concomitent, doza de fier administrată p.o. trebuie crescută la 6mg/k/zi.