În ultimii ani s-au înregistrat schimbări marcante în privința abordării generale a managementului nutrițional al prematurilor.  Aceste schimbări reflectă o creștere a recunoașterii potențialului de apariție a efectelor adverse ale înfometării și subnutriției în perioada neonatală. Nu există dubii în privința faptului că procesul de dezvoltare neurologică este susceptibil la insultele nutriționale.

Oprirea temporară a creșterii postnatale, care este acceptată ca fiind inevitabilă, se poate preveni, dacă nu în totalitate, cel puțin, în mare parte. Creșterea somatică este un indicator util al suficienței nutriționale. Când creșterea somatică este aproape de normal, este puțin probabilă apariția de leziuni severe asupra SNC datorită insultelor nutriționale. Pe de altă parte, când creșterea somatică este anormală, există întotdeauna posibilitatea efectelor adverse asupra dezvoltării neurologice.  De aceea, eforturile nutriționale care au scopul de a permite o creștere somatică asemănătoare cu cea din viața intrauterină sunt bine justificate pentru că astfel se permite creșterea și dezvoltarea SNC va continua fără întrerupere.

Tendința ultimilor ani constă în utilizarea cât mai timpurie și agresivă a nutriției parenterale. Acest lucru a fost posibil prin folosirea extensivă a cateterelor centrale plasate percutanat. O inovație în alimentația enterală o constituie folosirea nutriției “trofice”, inițiată cât mai curând după naștere. Ideea este de a preveni apariția atrofiei intestinale, astfel încât, atunci când se începe alimentația propriu-zisă, intestinul nu trebuie să treacă printr-o perioadă lungă de reabilitare. Împreună, aceste două progrese au contribuit la îmbunătățirea majoră a managementului nutrițional, în special la prematurii foarte mici.