Generalități:

O atenție deosebită în asigurarea celui mai bun mediu termic posibil crește șansele de supraviețuire și calitatea prognosticului, în special în cazul prematurilor mici.

Servocontrolul este un instrument de feedback electronic care funcționează ca un termostat, cu scopul de a menține o temperatură normală la locul plasării unui senzor termistor (de obicei la nivelul tegumentelor abdomenului) prin reglarea emisiei termice a unui incubator sau mese radiante.  Menținerea unei temperaturi constante la nivelul tegumentelor abdominale între 36,0 și 36,5°C este cea mai simplă modalitate de a asigura un “mediu termic neutru”, scăzând la minim numărul de calorii necesare pentru a menține o temperatură normală a corpului și reducând riscul stresului la frig și al supraîncălzirii.

Deși pentru cei mai mulți copii pot fi folosite în siguranță atât controlul temperaturii aerului cât și cel al tegumentelor, servocontrolul temperaturii tegumentelor este probabil mai bun în cazul nou-născuților mici ca vârstă sau ca greutate (sub 1500 g), deoarece  temperatura dorită poate fi determinată cu mai multă siguranță.  Servocontrolul este singura metodă acceptabilă de control a temperaturii pentru nou-născutul plasat sub o sursă radiantă de căldură.

Ghiduri

Următoarele indicații se aplică atât în cazul incubatorului cât și al mesei radiante:

1. Se introduce priza senzorului cu atenție la  nivelul unității de încălzire.

2. Se alege temperatura dorită la nivelul peretelui abdominal, de obicei 36,5°C.  Unii copii mai mari necesită temperaturi mai scăzute, de exemplu 36°C pentru a evita supraîncălzirea.

3. Se verifică setarea de la nivelul panoului de control. Se modifică dacă este necesar.

4. Se fixează senzorul la nivelul tegumentului abdominal expus la sursă, în regiunea medio-epigastrică, la jumătatea distanței dintre procesul xifoid și ombilic.  La nou-născutul aflat în decubit ventral, se fixează senzorul la nivelul tegumentelor unuia din flancuri (nu între scapule). Senzorul nu trebuie plasat la nivelul axilei.

5. Sub sursa radiantă, se protejează senzorul cu un scut acoperit cu o folie.

6. Se citește temperatura cutanată la nivelul afișajului unității de încălzire.  Dacă aceasta este sub set-point (36,5°C), unitatea de încălzire trebuie deschisă.  Se verifică ledurile de încălzire.  Dacă aparatul nu este operațional, se verifică toate conexiunile.

7. Dacă temperatura cutanată nu crește atât de repede pe cât este necesar, verificați dacă încălzitorul funcționează și așteptați. Creșterea set-point-ului nu va determina o încălzire mai rapidă.

8. Când temperatura cutanată de la nivelul abdomenului atinge set-point-ul dorit, se verifică temperaturile axilară sau rectală pentru a ne asigura că sunt în limite normale (36,5 – 37,4°C).

9. Se modifică ușor set-point-ul dacă temperatura axilară (sau rectală) nu este cea normală. Nu se schimbă set-point-ul dacă temperatura axilară (sau rectală) este normală.

10. Se verifică frecvent poziția senzorului pentru a ne asigura că acesta este în contact strâns cu tegumentul.  Un contact slab va determina supraîncălzire.  Prinderea senzorului sub un braț sau între nou-născut și saltea va determina subîncălzire.

11. Se înregistrează în foaie temperatura aerului alături de temperaturile la nivelul tegumentelor și axilară (sau rectală). O tendință clar descendentă sau ascendentă în temperatura incubatorului indică apariția unui sepsis sau a unei probleme neurologice.