Scurgerile de aer pulmonar reprezintă un risc anticipat al ventilației mecanice. Drenajul aerului sau fluidului acumulat în torace reprezintă o competență importantă și adesea se efectuează în urgențe.

A.Indicații:

1. Evacuarea unui pneumotorax

2. Evacuarea unei colecții lichidiene largi pleurale.

• chilotorax
• empiem
• hemotorax

3. Un mic pneumotorax spontan în absența unei boli pulmonare de cele mai multe ori se va rezolva fără intervenție.

Când se va suspecta un pneumotorax, se vor face ascultarea și transiluminarea toracelui. Pot apărea rezultate fals pozitive datorită edemelor sau aerului subcutanat. Dacă este pneumotorax, se va face aspirarea cu un ac de mărime 20 -22G conectat la o seringă de 30 mL la care s-a atașat un robinet cu trei căi. După pregătirea suprafeței cu alcool, se va introduce acul 3 -5 mm în peretele toracic în al patrulea sau al cincilea spațiu intercostal la nivelul liniei axilare anterioare. Dacă nou-născutul este culcat pe spate aerul poate fi extras cu ușurință puncționând în spațiul doi intercostal pe linia claviculară medie.

Dacă pneumotoraxul este în tensiune sau se reacumulează după aspirația pe ac, va fi necesară inserția unui tub toracic. Locul de inserție adecvat va fi la nivelul spațiului 4, 5 sau 6 intercostal pe linia axilară anterioară. Mamelonul se află la nivelul spațiului 4 intercostal.

B.Inserția

1. Se va folosi un cateter toracic de 8, 10 sau 12 Fr în funcție de mărimea copilului.
2. Poziția copilului va fi pe spate sau cu toracele afectat ridicat la 40 -60° față de pat, folosind un prosop sau o pătură ca suport posterior. Aceasta are avantajul de a permite ridicarea aerului spre locul de puncție și ușurează direcționarea anterioară a tubului toracic.
3. Tegumentul este pregătit cu alcool și comprese sterile.
4. Se va face o incizie de 1 cm pe partea superioară a coastei pentru a permite intrarea cateterului. Cu o mică pensă curbă se vor debrida țesuturile până la pleură.
5. Ținând capătul cateterului toracic cu vârfurile unei pense curbe se va aplica o presiune până când se pătrunde în spațiul pleural. Nu este indicată utilizarea unui trocar. Cateterul toracic va fi direcționat către apexul toracic (mijlocul claviculei) și se va avansa asigurându-ne că partea distală, cu orificii este în interiorul pneumotoraxului. Se va observa dacă tubul este încețoșat, dacă sunt vapori sau bule pentru verificarea localizării intrapleurale.
6. Cateterul toracic ar trebui inserat la o adâncime de 2-3 cm pentru prematurii mici și 3-4 cm pentru nou-născuții la termen. (Aceste date sunt doar orientative)

După introducerea cateterului toracic, partea distală a acestuia se va conecta la un sistem de aspirație steril cum ar fi Pleurevacâ. Presiunea de sucțiune folosită va fi de 15-20 cmH₂O. Dacă sunt folosite mai multe catetere toracice, fiecare cateter ar trebui conectat la propriul sistem de aspirație. 

Se va sutura cateterul la tegument și se va acoperi locul inciziei cu cremă antiseptică și/sau cu Tegadermâ.

După toracocenteză sau inserția cateterului toracic ar trebui efectuate radiografii toracice antero-posterioare și laterale.

Dacă există un pneumotorax persistent în ciuda plasării corecte a cateterului toracic, înaintea inserării unui al doilea cateter se poate crește coloana de apă cu 5-30 cm.

Înaintea îndepărtării, cateterul toracic ar trebui clampat pentru 2- 4 ore sau mai mult. Dacă nu există acumulare de aer, cateterul toracic va fi îndepărtat.

Complicații:

1. Diagnostic greșit cu poziționare inadecvată a cateterului toracic

2. Malpoziția cateterului toracic

3. Traumatism

• contuzia sau perforația plămânului
• injuria vaselor mari (axilare, intercostale, pulmonare, mamară internă), urmată de hemoragii
• rănirea viscerelor cu corpul tubului

 4. Infecție

Figura 53 – Tehnica inserției cateterului de drenaj toracic

Pensa hemostatică care este inserată pe linia axilară medie este folosită ca ghid pentru introducerea cateterului. Deoarece pensa țintește anterior, când este  apoi este îndepărtată, cateterul va ținti în direcția localizării aerului liber.

Referințe:

1. Mahrabani D, Kopelman AE: Chest tube insertion: A simplified technique. Pediatr 1989;83:784-785