Scrisoare de mulțumire

Dragi părinți, dragi prieteni, dragi contributori,

 

Zilele pe care le trăim sunt unice: toată țara tratează noul coronavirus lăsând deoparte mulți bolnavi gravi, care probabil niciodată nu vor fi parte ale unor statistici de mortalitate explicabile. Din fericire, România pare a fi altfel decât frații noștri italieni, fie datorită unui context epidemiologic diferit, poate și datorită măsurilor luate, fie că pur și simplu Dumnezeu are milă de noi și, dacă este să credem statistica, sistemul medical așa cum este el va face față numărului îmbolnăvirilor grave cu noul coronavirus.

Moltivul pentru care va scriu, însă, este altul: de ani de zile ne susțineți munca, ieri, azi, și sunt convins că și mâine, si pentru acest lucru doresc să îmi exprim întreaga recunoștință eu și toți colegii care lucram la Terapie intensivă nou-născuți la Spitalul Maria Sklodowska Curie.

Ne-ați susținut enorm, cu vorba și cu fapta. Și nu a fost în van. Dacă rememorez un pic:

..am adus ventilatoarele cu frecvență înaltă în România în 2006 reducând la mare simplitate folosirea lor,

ne-ați susținut și am adus oxidul nitric în 2004, tratând peste 300 de cazuri,

ne-ați susținut și după 20 de ani de muncă susținută și învățătură știm să facem oxigenare extracorporeală - ECMO, toate pentru insuficientele grave respiratorii, ARDS, sau altele,

ne-ați ajutat să facem epurare renala cu aparate complexe,

ne-ați ajutat să reducem la minim infecțiile asociate actului medical, făcând ca mortalitatea legată de această problemă majoră să fie aproape inexistentă,

ne-ați ajutat să digitalizăm procesul medical unde lucrăm,

ne-ați ajutam să facem acum șapte ani prima unitate medicală de reanimare/terapie intensivă cu un pacient într-o cameră “bulversând” mințile celor care dau aprobările,

ne-ați ajutat să facem prima bancă de lapte din România,

ne-ați susținut și avem părinții ca parteneri în procesul de vindecare; părinți pe care i-am lăsat să stea în reanimare, lângă copii, să îi atingă chiar dacă din ei ies 15 tuburi,

ne-ați susținut și unde nu am avut părinți am adus voluntari oficial, ca să avem mai bine grijă de cei care nu au părinți,

ne-ați susținut și ne susțineți să întreținem ce ați creat...

Atâtea și atâtea lucruri bune, de care suntem mândri și recunoscători. Nu suntem perfecți, nu iese totul bine, dar ne uităm întotdeauna la cei mai buni să învățăm și știm că atunci când este o criză, sau când UNUL moare și suntem înfrânți, învățăm ceva pentru mâine. EL este profesorul nostru cel mai elocvent.

Anul acesta, pe lista noastră de așteptare au fost 11 copii care au murit, copii care ar fi trebuit să trăiască, să se bucure de copilărie, să fie adulți și să contribuie la PIB-ul acestei țări. Anul trecut, am avut încă 10 morți pe lista de așteptare. Toți au murit pentru că nu au avut un loc unde să fie puși, nu au avut un aparat de ventilație, un monitor, un incubator și profesioniști care să îi îngrijească. Alții au ajuns prea târziu. Ei nu strigă, nu vorbesc la televizor, doar că îi cuantifică cineva la sfârșit de an și rezultă un număr, un procent.

E la fel ca astăzi.

Diferența e că adulții pricep că e vorba de viața lor și toți ar dori să facă ceva, să aducă aparate de ventilație în România, să lupte cumva, să ajutăm, dar poate să nu fiu cumva “eu” acela care are nevoie și să nu existe.

E un sentiment normal.

E bine că am descoperit toți probleme grave ale sistemului medical, că au fost demascați cei care decenii au îngenunchiat și secătuit cu politica lor un sistem care ar fi trebuit să fie apolitic, finanțat, profund profesionist, profund uman, corect, concurențial. Pentru că și ei au nevoie și poate azi au înțeles asta.

Dumneavoastră ați înțeles de mulți ani problemele grave ale copiilor și de aceea valoarea gestului vostru este mare.

Nici acum nu v-ați oprit și, în decurs de patru luni ați strâns peste 300.000 de euro prin SMS-uri trimise la 8844 cu textul BINE, ați trimis contracte de sponsorizare de peste 100.000 euro, ați strâns în campaniile începute recent peste 30.000 euro, ați motivat companii mari din România, de la noi sau străine, să investească în crearea a încă unui corp de spital pentru nou născuții cu probleme grave și peste 1.900.000 de euro s-au strâns astfel. Ați prezentat în media aceste probleme grave și nu vă opriți.

Copiii aceștia nu au unde să fie tratați și sunt lipsiți de acest drept fundamental de a fi tratați.

Unii ați avut copiii care au suferit, alții nu ați fost afectați direct niciodată. Dar, toți ați înțeles ca 30% dintre nou-născuții cu afecțiuni grave din Romania nu sunt tratați deloc și mor. În fiecare an, în fiecare zi. Și ați hotărât să rezolvați o problemă sistemică a României, aici, în București, și la Constanța. Am simțit că e strigătul conștiinței omului simplu, pe care Dumnezeu a pus-o în fiecare inimă.

Vă mulțumim că sunteți zeci de mii care încă ne susțineți, acei 2 euro donați lunar cu multă dragoste, în timpul acestor doi ani de construcție ce vor urma, pot fi exact ceea ce lipsește acum proiectului. Pare puțin, dar de fapt este enorm.

În mai 2020 vom termina proiectul tehnic, vom începe să luăm aprobările și autorizația de construcție. Tot ce ne dorim este ca în doi ani să avem încă 20 de paturi de reanimare, pe lângă cele 27 existente, adică sa tratam încă 200 de nou-născuți cu afecțiuni medicale grave anual si să dezvoltam multe facilități pentru cel mai mare centru de chirurgie neonatală din țară, și nu numai”.

Dr. Cătălin Cîrstoveanu

Aprilie 2020